Cărbunele de la CET Iaşi e negru (în cerul gurii)

Încă de la începutul demersului nostru „jurnalistic”, doresc să vă spun, cu satisfacţie în suflet şi simţiri, că şi la Iaşi au fost cândva vremuri când curgea lapte şi miere pe toate coclaurile. Când puteai fura de la stat chiar cu ajutorul autorităţilor şi când „micile” înţelegeri transfrontaliere aduceau prosperitate şi înţelegere între toate grupurile de interlopi (sau mafioţi) locali şi de dincolo, din Mama Rusia. Văd, cu tristeţe, că, în ultimele săptămâni, se face mare tam-tam cu sergheii, gorbunovii şi gribencovii de la Braşov - cei care au atacat ca-n filmele cu şmecheri o casă de schimb valutar şi au împuşcat mortal două persoane -, despre care se spune că au o pregătire militară şi contrainformativă peste medie. De ce spun cu tristeţe? Pentru că astfel de cazuri au existat şi la Iaşi, însă nici un canal media naţional nu a dorit să scoată orăşelul nostru scump din mediocritatea caracteristică localităţilor de provincie. N-au dorit ei, o vom face noi.
De-acum încolo, pentru că multe din informaţiile pe care vi le vom da au caracter secret şi pentru a nu perturba vreun fel somnul procurorilor care se ocupă fără folos de anchetă, dar şi pentru a vă stârni interesul, vom folosi nume codificate, locuri probabile şi interpretări eliptice la unele dintre cazurile-bombă care s-au născut aici, la Iaşi, oraş din care orice mafiot, oricât de prost ar fi fost, a căpătat un dram de cultură generală. Şi, pentru că tot ne mănâncă limba, vă putem spune că unele personaje sunt adevărate, le cunoaşteţi, aţi auzit de ele, iar altele, din fericire, sunt „inventate” de noi.

Pe vremea când în oraş îşi făcea de cap şi-o ţineau tot într-o petrecere (ba cumetrii, ba nunţi, ba înmormântări), cei cinci mahări din grupul care ţine de aproape 20 de ani Iaşul în beznă (mă refer la G5) au pus-o scurt de-o afacere cu „pretinii” din Est. Oferta venită prin intermediul unui colaborator apropiat, coleg de breaslă informativă cu cei de peste Prut, le-a venit ieşenilor noştri ca o pleaşcă într-un moment în care mărunţişul (câteva milioane de iepuroi) de zaiafeturi era pe teminate. Dar, despre ce e vorba, pe scurt: cărbune pe hârtie pentru CET. Primăria cere cărbune ieftin şi de calitate, ruşii ne dau la preţul cerut, banii se fac jumi-juma, cărbunele vine pe hârtie, în fapt e un praf negru. Cum se lucra ca să nu se prindă nimeni? Simplu: când se intra în vamă, ca să nu se prindă nimeni, primele vagoane – din care se luau şi mostrele pentru analize – erau ok, iar în celelalte... praf negru, negru de tot care putea fi folosit la orice, numai la încălzit apartamentele ieşenilor nu. Afacerea a mers câţiva ani buni, fără să se prindă nimeni. Până anul trecut când cineva a ciripit. Au mai fost alocate câteva fonduri şi pentru Bucureşti, dosarul a fost dat cui trebuie şi acum... e în conservare (analiză, studiu, documentare).
Acum, interesante sunt numele care s-au ocupat de asigurarea condiţiilor optime de trai ale ieşenilor. În primul rând Ciquita, fără de care afacerea nu putea fi perfectată. Comanda, bineînţeles a fost dată de G5. Intermediarul, omul care l-a şters la fund încă de la început pe Brobodea – copilaşul acela cu mucii pân’ la gură care se credea prefect –, a fost cel care, conform pregătirii sale profesionale, a reuşit să închege pe bază de dosar întreaga reţea. Curios este faptul că în această interesantă combinaţie a intrat şi un găozar sub acoperire cu activitate în domeniu de mai bine de 14 ani. Bineînţeles că lucrează pentru ai lor şi nu pentru ai noştri (aici e vorba de bani).
Tare de tot – şi aici vă spun că îi întrecem pe braşoveni – e faptul că partea rusă a fost condusă de un fost baştan KGB (mare de tot!!!) – a cărui nume se termină în „-volski” şi căruia Intermediarul i-a făcut rost, cu sprijinul liberalilor lui Rechiniu, chiar de cetăţenie română (acum e bine-merci la Oradea) – şi de un fost colonel GRU (serviciul secret al armatei ruse), domnul Boris – care a avut o relaţie strânsă dintotdeauna cu prietenii din România, fiind implicat în mai multe scandaluri cu aceştia prin mai multe ţări africane şi care, ca şi primul, are cetăţenie şi o firmă legală la noi în ţară. Dl. Boris a dorit, la un moment dat să cumpere CET-ul. Incredibil, nu-i aşa?

Deja am spus foarte multe şi ne e teamă că, săptămâna viitoare, nu vă vom mai putea informa cum se cuvine. În rest, ce să vă mai spun? Dragi ieşeni, dormiţi liniştiţi! Aleşii noştri veghează pentru noi.
Unde am mai auzit fraza asta?...