România, te iubesc!

Campania electorală desfăşurată de liberaul Crin Antonescu a fost, fără nici un dubiu, cea mai frumoasă din ultimii ani. Un discurs penetrant, atractiv, mesaj clar şi la obiect, retorică peste media decadentei clase politice româneşti. Din păcate, doar atât. Declaraţiile post-vot ale liderului liberal au umbrit succesul de a aduce la urne cea mai demoralizată clasă socială din ţară: tinerii. Ura faţă de Traian Băsescu şi lipsa unei gândiri politice pragmatice şi coerente, dar şi a ataşamentului faţă de valorile naţionale (straniu lucru pentru un fost profesor de istorie!) au arătat alegătorilor un Crin Antonescu coleric, complexat şi orbit de setea de a-şi impune cu orice preţ principiile, călcând chiar peste valorile esenţiale ale ideologiei la care a aderat. S-ar putea ca în spatele deciziilor sale, ulterioare date de 22 noiembrie 2009, să stea şi teama generală a liberalilor de a nu fi desfiinţaţi ca partid, aceştia aruncând în repetate rânduri în cârca lui Traian Băsescu responsabilitatea scoaterii din eşicherul politic a ţărăniştilor.
Din păcate, însă, asocierea cu PSD şi susţinerea lui Mircea Geoană scot în prim-plan cu totul alte concluzii, decât cea a unei alianţe împotriva firii pe care, de altfel, liberalii au mai utilizat-o în ultimii 20 de ani.
În primul rând, vom etala câteva dintre acţiunile liderilor noii "monstruoase coaliţii" din timpul campaniei şi de după: Mircea Geoană pleacă la Moscova pentru a cere sprijin financiar şi logistic din partea Kremlinului (indiscutabil, filiera este Ion Iliescu), Crin Antonescu cere vehement socoteală socialistului, apoi se asociază cu el. Geoană nu explică nici până acum cu claritate ce a făcut la Moscova. A doua zi, după declaraţia lui Antonescu de nesusţinere a lui Traian Băsescu în turul II, la Fundaţia "Dinu Patriciu" este surprinsă de ziariştii "Academiei Caţavencu" o întâlnire tovărăşească între Adrian Năstase (PSD), Theodor Meleşcanu (PNL), controversatul ziarist cu dosar de turnător la securitate Sorin Roşca Stănescu şi, bineînţeles, Dinu Patriciu, marele mogul devenit peste noapte cel mai important miliardar din ţară, după ce filiera petrolieră rusă i-a cumpărat afacerea. Este bine ştiu faptul că toţi sunt duşmani declaraţi ai actualului preşedinte al statului.
Continuăm prezentarea cu încă o notă apărută recent: fostul purtător de cuvânt al S.R.I. dă de înţeles, într-un interviu acordat unui cotidian naţional, că şeful spionajului românesc, Mihai Răzvan Ungureanu, ar fi fost racolat, cu ani în urmă, de un serviciu de spionaj străin.
Şi încă una: în urma deciziei de colaborare pentru susţinerea lui Geoană şi a proiectelor viitorului Guvern, în cazul în care acesta va câştiga alegerile, liberalii l-au desemnat ca negociator pe cine altul decât deputatul Relu Fenechiu.
Acum, vă vom prezenta câteva date disparate, lîsându-vă pe voi să faceţi legăturile. Nu e ca într-un puzzle, însă toate datele prezentate au legătură. Astfel:
La sfârşitul anilor 80', studentul Fenechiu Relu acceptă să devină informator al securităţii pentru a nu fi condamnat pentru trafic de bunuri furate în complicitate cu sectoristul din campusul studenţesc "Tudor Vladimirescu" de la turiştii străini. Mai târziu, tânărul student intră în atenţia unor ofiţeri de securitate care activau în spionajul extern şi care, ulterior, au primit "ştampila" de agenţi dubli (lucrau pentru KGB). Revoluţia l-a prins prins pe actualul liberal cu un dosar nepătat şi în plin proces de instruire pentru "şcoala de lideri" a kgb. mentorul său, nimeni altul decât Tiberiu Simion.
La mijlocul anilor '90, altă serie de viitori agenţi originari din România este racolată de ruşi şi instruită pentru a coordona activitatea, în special pe axa Botoşani - Iaşi - Vaslui. O parte dintre ei sunt chiar ziarişti (unul ţi-a fost coleg, Florin). La începutul noului mileniu, Vladimir Putin începe o ofensivă fără precedent după căderea cortinei de fier, alocând sume astronomice (câteva zeci de miliarde de euro) pentru crearea unor reţele puternice şi penetrante în toate domeniile de activitate din ţările U.E. şi, în speciale, din ţările care aveau şanse de aderare la Uniune. Nu ştiu situaţia din alte zone, dar România s-a "bucurat" de o atenţie sporită din partea ruşilor. Efectiv, după 2002, Iaşul este "cotropit" şi cu "ajutorul" contraspionajului românesc de agenturile sovietice.
Căutaţi puţin în urmă, scandalul cărbunelui de la CET şi acuzaţiile aduse de filiala locală a PDL. Cine sunt aceşti Golovin sau Iavolski. Daţi un search pe net. Golovin, fost agent GRU, implicat în mai multe scandaluri. A încercat să cumpere mai multe centrale din ţară (pe ce s-au dus banii lui Putin?). Iavolski, s-a scris putin: general kgb, fost sef al spionajului pe Europa de Est. Primeşte cetăţenie română pe timpul guvernului tăriceanu (scriu intenţionat cu litere mici) şi are domiciliu la Oradea, unde primar este fostul secretar general al Guvernului. Ce întâmplare!!! Apoi, aceste afaceri de milioane cu banii statului cu cărbunele, cum de nu s-au sesizat autorităţile? Cine s-a îmbogăţit de pe urma lor? De ce Nichita nu şi nu. Numai de la ruşi. Daţi un search pe net şi încercaţi să înţelegeţi de ce, cu ani în urmă, oficiali de la CET Iaşi se plângeau frecvent de calitatea proastă a cărbunelui cumpărat la preţ de lux din afară. Credeţi că între UNICOM-ul lui Iavolski şi Unistil e vreo diferenţă? Nu, au aceiaşi superiori. Din afară.
Apoi, cum să nu fi protejat, când al treilea om în stat, în fosta guvernare, Bogdan Olteanu, este fiul (şi nu avea numai această calitate, de fiu) fostului general de secrutitate, torţionarul Olteanu, având şi el "ştampila" de agent dublu. Acum e într-un loc mai sigur, la BNR. Vă mai amintiţi de strânsa colaborare Olteanu-Fenechiu?
Să revenim la Patriciu. De unde şi-a adunat petro-rublele? Citeam recent că vrea să deschidă sau a deschis o nouă afacere în Georgia. Oare de ce? Se internaţionalizează?
Nu cred că cei care au ajuns să urască atât de mult protocaliul ştiu tot ceea ce-i "mână-n luptă" pe aceşti trădători de ţară, banul. Dar ştiu că sunt manipulaţi "la mare artă". Istoria noastră, din păcate, ne-a demonstrat că acest lucru este posibil şi s-a făcut nu doar o singură dată. Şi, iată, acum, am ajuns din nou la aceeaşi cumpănă în care groapa ne este săpată cu mâna unui profesor de istorie care n-a învăţat nimic din materia pe care a predat-o.